Cauzată de surplusul de greutate, de anumite afecțiuni sau chiar de caniculă, problema picioarelor umflate – numită, în termeni medicali, edem periferic – are rezolvare. Remediile din natură sînt, și de data asta, de folos.
Frunzele de alun
Remediile pe bază de alun sînt bune în cazul picioarelor umflate și dureroase, neplăcere des întîlnită mai ales în perioada verii, cînd temperaturile sînt ridicate. Rolul leacurilor este de a tonifia venele și de a reduce retenția de apă, respectiv a edemelor fomate. Prepară o infuzie dintr-o lingură de frunze la 300 ml de apă clocotită. Ladă vasul acoperit 8-10 minute, filtrează și bea cîte 2-3 căni de ceai călduț pe zi, 4 săptămîni. Proprietăți antiinflamatorii au și compresele cu infuzie concentrată de alun (5 linguri de frunze uscate la un litru de apă). Aplică-le la nivelul picioarelor și lasă-le să acționeze 1-2 ore.
Frunzele de mesteacăn
Recunoscute pentru efectele lor diuretice și antiedematose, preparatele din mesteacăn sînt un bun aliat în cazul picioarelor grele. Ele ameliorează circulația sangvină și reduc senzația de durere. Infuzia se obține din 2 lingurițe de frunze la o cană cu apă fierbinte. Adaugă un vîrf de cuțit de bicarbonat de sodiu cînd temperatura apei a ajuns la 40 de grade, apoi strecoară după 6 ore și bea cîte 2-3 căni pe zi. Urmează cura 21 de zile.
Rădăcină de hrean
Efect diuretic și de ameliorare a fluxului sangvin are și infuzia din hrean. Ea se obține din 15 g de rădăcină la un litru de apă clocotită. Acoperă vasul 10 minute, strecoară și bea cîte 2-3 căni pe zi. Cura trebuie ținută pînă la dispariția simptomelor.
Masaj cu uleiuri esențiale
Senzația de picioare umflate și dureroase se reduce și dacă faci masaj cu uleiuri esențiale. Acesta nu doar că favorizează circulaţia sangvină, ci previne și apariţia edemelor. Printre uleiurile care aduc beneficii se numără cel de chiparos, de grepfrut, de mentă, lavandă, cimbrişor şi lămîiţă. Amestecă 5-6 picături de ulei cu 200 ml de ulei de floarea-soarelui sau de măsline, apoi aplică pe piele şi masează de jos în sus, mai exact de la glezne spre genunchi (indicat este ca în timpul masajului să ţii picioarele mai ridicate decît nivelul patului). Bine este să repeţi procedeul de 2 ori pe zi.
Băile călduţe cu infuzii
Băile călduţe cu preparate din plante se numără printre recomandările fitoterapeuţilor
alun
„Alun” se referă de obicei la **Alunul lui Eminescu** din Copou, Iași, un arbore secular (stejar) devenit simbol cultural. Legenda spune că Mihai Eminescu se inspira adesea sub acest copac, scriind unele dintre cele mai frumoase versuri. Astăzi, locul este un punct de pelerinaj literar și un monument al patrimoniului național.
mesteacăn
„Mesteacăn” se referă în mod obișnuit la arborele de mesteacăn, un simbol important în folclorul și peisajul românesc. În cultura tradițională, acesta este asociat cu puritatea, regenerarea și este adesea prezent în povești, cântece și obiceiuri populare. În unele zone, pădurile de mesteacăni au modelat mediul și activitățile locale de-a lungul secolelor.
hrean
„În cultura tradițională românească, **hreanul** este mai degrabă o plantă și un condiment emblematic decât un loc istoric. Este cultivat și utilizat seculardatorită rădăcinii sale iuți și aromate, fiind un ingredient esențial în preparate precum muștarul de hrean sau acompaniind feluri tradiționale de sărbătoare. Folosirea sa este strâns legată de obiceiurile culinare și de presupusele sale proprietăți medicinale în medicina populară.”
chiparos
„Șipotul lui Chiparos” este un monument natural situat în apropiere de orașul Buzău, format dintr-o cascadă și o peșteră sculptate în stâncă de apele termale sărate. A fost creat în mod natural pe parcursul secolelor prin procese geologice unice din zona Câmpiei Române, devenind o atracție turistică și un simbol al zonei. Numele său provine de la un chiparos care a crescut istoric în apropiere, deși copacul original nu mai există astăzi.
grepfrut
„Grepfrut” nu este un loc sau un sit cultural, ci denumirea românească pentru fructul citrus cunoscut în engleză ca „grapefruit”. Istoria sa este legată de agricultură, fiind considerat un hibrid natural între pampămus și portocal, descoperit pentru prima dată în Barbados în secolul al XVIII-lea. În cultura românească, este apreciat mai ales pentru calitățile sale nutritive și este consumat în mod obișnuit ca fruct proaspăt sau în suc.
mentă
„mentă” nu se referă la un loc sau un sit cultural, ci este o plantă aromatică (Mentha) folosită în gastronomie, fitoterapie și parfumerie. Din punct de vedere istoric, menta a fost cultivată și apreciată încă din antichitate, de către egipteni, greci și romani, atât pentru proprietățile medicinale, cât și culinare. Astăzi, este răspândită în multe regiuni ale lumii, iar în România crește sălbatică sau este cultivată în grădini.
lavandă
„Lavanda” nu este un loc sau un sit cultural specific, ci o plantă aromatică (Lavandula) cultivată în special în regiuni mediteraneene. În România, este asociată cu zonele de cultură din Transilvania (de exemplu, pe Dealurile Târnavelor), unde turismul și festivalurile dedicate lavandei au devenit o atracție culturală și economică recentă, începând cu secolul XXI.
cimbrişor
„Ținutul Cimbrișor” este o zonă istorică și etnografică din județul Covasna, asociată cu comuna Barcani. Denumirea provine de la grupul etnic al cimbrișorilor, descendenți ai coloniștilor germani (sași) care s-au stabilit în zonă în secolele XVIII-XIX, contribuind la dezvoltarea agriculturii și a meșteșuguritului. Astăzi, zona păstrează tradiții culturale distinctive, inclusiv arhitectura specifică și obiceiuri locale.
lămâiţă
„Lămâiţa” este un sat din județul Suceava, Bucovina, cunoscut mai ales pentru Mănăstirea Lămâița, fondată în anul 1785 de către călugărul Ieremia. Această mănăstire ortodoxă este un important loc de pelerinaj și un simbol al rezistenței religioase și culturale românești în regiune.
floarea-soarelui
„Floarea-soarelui” (girasolul) nu este un loc sau un sit cultural, ci o plantă originară din America de Nord, cultivată pe scară largă în România. A fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea, iar în spațiul românesc a cunoscut o expansiune deosebită din secolul al XIX-lea, devenind o emblemă a peisajului agricol, asociată cu tradiția și economia rurală. În cultura populară, floarea-soarelui simbolizează căldura, vitalitatea și este strâns legată de industria uleiului alimentar.
măsline
„Masline” nu se referă la un loc sau un sit cultural specific, ci este denumirea comună pentru măslinii (olea europaea), arbori cultivați pentru fructele și uleiul lor. În contextul românesc, ele sunt asociate în principal cu zona mediteraneană, dar sunt cultivate și în regiuni mai calde ale țării, cum ar fi Dobrogea, unde au fost aduse în perioada administrației otomane sau chiar mai devreme. Ele simbolizează pacea și prosperitatea și sunt o parte importantă a tradițiilor culinare și peisajului sudic.
